Sambata dimineata, ora 9.20, in fata unei sucursale a Bancii Transilvania din Bucuresti stau patru persoane. Programul incepe la 9.30. Apare portarul, deschide usa, lasa trei oameni sa intre, pe al patrulea nu.
Initial, clientul ramas afara crede ca e o greseala sau ca portarul nu vrea sa se aglomereze prea tare inauntru. Asteapta rabdator, insa la scurt timp unul din cei trei iese din banca si al patrulea incearca din nou sa intre, sperand ca cei de la banca au facut un gest frumos si au inceput programul cu 10 minute mai devreme. Insa se inseala.
„Nu puteti intra!” spune portarul cu un ton foarte dur. „De ce?” intreaba clientul. „Pentru ca nu s-a deschis inca! Programul e de la 9.30!” „Bine bine, dar ceilalti cum de au intrat?” „Asa a spus casierul!” „Pai spuneti-i ca vreau si eu sa intru.” „Nu.” Usa este inchisa si incuiata.
Dupa inca vreo doua minute se intoare clientul numarul trei, care iesise mai devreme, si este lasat sa intre. Clientul patru e in continuare la usa. „Domnule, nu este corect ca unii clienti sa intre si altii nu. As vrea sa vorbesc cu doamna directoare.” „Doamna directoare este in casierie, vede ce se intampla. Nu puteti vorbi cu ea inainte de 9.30.” Iarasi inchide usa.
In sfarsit, se face 9.30, se mai strang cativa oameni afara, usa totusi nu este deschisa. Clientii nemultumiti si infrigurati bat in geam, dar li se face semn ca ceasul din banca nu este bun, ceasul bun fiind telefonul mobil al paznicului.
Dupa inca vreo cateva minute, cand si telefonul paznicului arata ora corecta, se deschide usa. Clientul care a purtat discutia de mai devreme cu portarul vrea sa stie cum au reusit ceilalti sa fie primiti in banca inainte de deschiderea programului, in timp ce altii nu au avut voie.
Raspunsul casierului: „Doamnele de mai devreme reprezinta un client care avea de depus o suma foarte mare de bani si era periculos sa le tinem afara cu toti acei bani.” Clientul: „As vrea sa reclam totusi aceasta situatie la doamna directoare. Va rog sa o chemati.” „Doamna directoare nu este in banca.” „Bine, dar paznicul a spus ca este, inainte sa imi tranteasca usa in nas!” Casierul se inroseste, arunca o privire incruntata spre paznic, in timp ce restul persoanelor de la rand zambesc.
Apare in cele din urma si directoarea insa raspunsul ei este halucinant: „Doamnele sunt un client « corporate » care trebuia sa depuna o suma mai mare de bani, si au fost luate inainte de inceperea programului pentru ca ceilalti clienti sa nu mai trebuiasca sa astepte cat sunt numarati toti acei bani.”
In concluzie, dupa ce i-a fost trantita usa in nas in repretate randuri, dupa ce portarul a vorbit urat cu el, iar apoi l-a mai tinut si cateva minute in plus drept pedeapsa pentru tupeul de a-si cere drepturile, dupa toate acestea, clientul afla ca de fapt totul s-a intamplat pentru binele lui, ca sa nu trebuiasca sa astepte prea mult la rand.
Bineinteles ca explicatia nu a convins pe nimeni, iar clientul a ramas cu parerea ca a fost mintit pe fata, si ca in loc de scuze pentru comportamentul nepotrivit i s-a sugerat sa aiba grija ca se poate si mai rau.
Si uite asa, o initiativa frumoasa a bancii, respectiv de a tine deschise unele agentii si in zilele de sambata, se transforma intr-o sfidare a clientului care trebuie sa stea afara in frig, in timp alti care au „pile” (daca poate fi numit asa un simplu casier) sunt luati peste rand, exact ca in vremurile de mult apuse cand nu aveai dreptul sa comentezi in fata unui vanzator, casier sau portar.
Cu siguranta ca Banca Transilvania este banca oamenilor intreprinzatori (dupa cum spune si reclama lor), dar mai ales a acelora dintre ei care sunt prieteni cu vreun angajat.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu