vineri, 22 ianuarie 2010

Foame mare la Cetelem

Din categoria “Eu sunt banca, am drepturi” va prezentam cea mai noua inovatie a firmei Cetelem IFN S.A.: TAXA RAMBURSARE CREDIT.
Logica in spatele acestei taxe este simpla: “Noi suntem amabili si iti dam voie sa ne platesti ratele si dobanzile, motiv pentru care trebuie sa ne achiti inca o taxa.”
Desi valoarea este destul de mica, modul in care aceasta taxa a fost introdusa este un exemplu clar al lipsei de respect pe care institutiile bancare sau nebancare o au fata de client.
Aceasta taxa a fost introdusa fara anuntarea clientilor si fara ca reprezentantul Cetelem sa informeze debitorul la acordarea creditului de existenta ei. Fiind vorba de o suma mica, probabil ca toti solicitantii de credit ar fi acceptat-o, insa introducerea unei astfel de taxe pentru toate contractele care erau deja in derulare este, fara indoiala, un abuz, mai ales pentru ca s-a facut fara o notificare prealabila a clientului.
Cineva, aflat intr-un post de conducere la Cetelem, a decis probabil intr-o zi ca firma lor mai are nevoie de 100000 RON. Asa ca a socotit: “50 000 de clienti inmultit cu 2 RON fiecare face exact suma de care avem nevoie”. Pentru ca nimeni nu si-a mai batut capul sa gaseasca un motiv legal pentru care sa solicite acesti bani clientului, au trecut pur si simplu pe chitanta suma de 2 lei si au numit-o “taxa rambursare”
In cazul in care nu s-a aflat inca si la Cetelem, taxa de rambursare a creditului se numeste “dobanda” si este pretul pe care il plateste un client pentru a se putea folosi de banii creditorului o anumita perioada. (definitia din DEX se poate gasi aici). Toate celelalte taxe percepute pe langa dobanda (comision de acordare, de administrare, de intretinere cont etc.) se numesc “costuri suplimentare” si trebuie comunicate clientului la semnarea contractului, pentru a putea da posibilitatea clientului sa afle care sunt costurile totale ale creditului si sa stie ce datorii va avea pe viitor. Introducerea de taxe noi dupa aceea este un abuz care ar trebui sanctionat.
Prima reactie a celor ce platesc rate la Cetelem a fost indiferenta: “Ce conteaza 1-2 lei in plus; oricum ratele sunt mari!” Insa odata ce acceptam introducerea de taxe abuzive, chiar si de valoarea mica, se creaza posibilitatea de crestere a acestora astfel incat banca sa isi creasca nejustificat veniturile pe seama clientului care nu se poate opune. De fapt aceasta taxa a fost initial de 1 leu, iar ulterior, probabil dupa ce au vazut ca clientii accepta sa plateasca, a crescut la 2 lei.
Dincolo de baza legala si contractuala, logica din spatele introducerii taxei este stupefianta. In loc sa multumeasca clientilor seriosi care vin pana la reprezentantele firmei sa isi plateasca rata, cei de la Cetelem aleg sa ii taxeze suplimentar. Daca le atragi atentia ca taxa respectiva e un abuz, functionarul iti va recomanda sa mergi la un intermediar, CEC Bank sau Posta Romana, unde se pare ca poti plati fara taxe. Aceasta e desigur o inducere in eroare, deoarece niciun intermediar nu face munca pe gratis. Probabil ca nu va percepe o taxa de la client in mod direct, dar cu siguranta vor exista comisioane de achitat care tot de la client vor fi solicitate.
Recomandam tuturor celor care sunt obligati sa achite aceasta inventie sa reclame abuzul la autoritatile competente, respectiv: Autoritatea pentru Protectia Consumatorului si Banca Nationala a Romaniei.
Recomandam acest lucru, nu pentru ca suma de 1 sau 2 lei este mare, dar pentru ca modul in care societatea de credit a decis sa impuna aceasta taxa este abuziv si sfidator la adresa clientului si este nevoie de o instutitie a statului sa intervina si sa le limiteze tendintele de incarcare a clientilor cu costuri aparute dupa semnarea contractului de credit.
Citeste mai departe!

vineri, 15 ianuarie 2010

Vanzarea garantiilor de catre banca

Din cauza crizei, băncile au rămas în brate cu terenuri şi imobile pe care nu le pot vinde nici la jumătate de preţ. Asta după ce, în urmă cu doi ani, elanul pe piaţa imobiliară era atât de mare încât băncile acordau credite de milioane de euro chiar şi persoanelor fizice, acestea urmând să fie rambursate din câştigurile viitoare, care n-au mai venit.
Volksbank de exemplu, are de recuperat 4,9 milioane de euro dintr-un credit acordat către două persoane fizice, în 2007. Banca se chinuie din aprilie să vândă terenul adus garanţie, fără succes.
Suma a fost împrumutată având la bază o garanţie imobiliară: un teren de peste 38.000 de metri pătraţi în Drumul Taberei. A venit criza, şi creditul n-a mai putut fi rambursat. În octombrie 2009, sumele neplătite se ridicau la 4,92 milioane de euro. Terenul se află în executare silită. Au fost organizate până acum două licitaţii: una în aprilie şi alta în decembrie 2009. Degeaba: tot nu s-au găsit cumpărători. Executorul bancar are posibilitatea legală să anunţe un preţ de pornire cu 25% mai mic decât cel din evaluare – însă, în această situaţie, s-ar ajunge la o sumă care abia acoperă datoria de recuperat. Terenul a fost evaluat la 6,63 milioane de euro.

Continuarea pe capital.ro
Citeste mai departe!