Care sunt cele mai agresive banci cu clientii lor

In general oamenii se tem de procese cu banca. Aceasta frica este oarecum justificata, daca ne gandim ca toate bancile au la dispozitie departamente intregi de juristi specializati in domeniul financiar-bancar, juristi care redacteaza contracte standard pe care marea majoritate a clientilor le semneaza fara a putea negocia nimic.

Si totusi exista clienti care ajung sa se judece cu banca, iar unii dintre ei mai si castiga. Gasiti aici o statistica a proceselor pe care le-au avut bancile din Romania in ultimii ani si aici o analiza a acestei statistici facuta de compania "Urban si asociatii"

Citeste mai departe!

Recuperatorii de masini achizionate in leasing

Sunt acei indivizi care iti iau masina si si iti promit ca o vei recupera daca esti cuminte. Dincolo de gluma, acesti recuperatori sunt angajatii unor firme cu care societatile de leasing colaboreaza in vederea recuperarii bunurilor la care se inregistreaza probleme cu platile. Ei primesc o imputernicire prin care societatea de leasing le solicita sa faca toate demersurile necesare pentru recuperarea bunului sau a datoriei existente.

Firma de recuperare este angajata, dupa cum ii spune si denumirea, sa recupereze bunul. In acest scop, "recuperatorul" va contacta clientul si ii va promite orice ii trece prin cap, pentru a-i fi predata masina, iar in caz contrar va incerca sa o ridice singur, fara acordul utilizatorului. Va folosi cheia de rezerva - daca are - sau va incerca ridicarea masinii cu o platforma.

Intotdeauna acesti recuperatori incearca sa discute cu clientul, pentru a il convinge sa predea bunul fara sa se opuna. Multi clienti accepta sa faca aceasta predare, in ideea ca astfel vor mai reduce din cheltuieli. E greu de spus in ce masura predarea de buna-voie reduce cu adevarat cheltuielile clientului, insa cu siguranta o astfel de atitudine face munca recuperatorului mai usoara.

Scopul recuperatorilor este sa recupereze masina si sunt platiti in functie de rezultat. Nu ii intereseaza ce se intampla mai departe, iar clientii care au de-a face cu ei descopera ulterior ca firma de recuperare este diferita de firma de leasing, si deci nu poate face promisiuni in numele acesteia din urma. Astfel apar diferente intre ce s-a discutat cu cel care a luat masina si conditiile pe care le pune firma de leasing pentru a o returna. Din pacate aceste diferente pot fi destul de costisitoare pentru client, de multe ori acesta fiind nevoit sa plateasca sume mai mari decat se restantele initiale pentru ca firma de leasing sa fie de acord cu restituirea bunului.

Am avut ocazia sa port o discutie cu un astfel de recuperator. Avea o hartie pe care scria ca este imputernicit "sa recupereze ratele si/sau masina". Din aceasta exprimare el a inteles ca indiferent daca platesc restanta sau nu el trebuie sa ia masina. Nu i-am predat masina, a plecat nervos, dar ulterior am platit ratele restante si nu au mai fost probleme.

Este bine de stiut totusi ca amenintarile unui recuperator nu sunt in totalitate intemeiate. Legea din Romania protejeaza in principal posesia, cu scopul de a asigura stabilitatea relatiilor care apar zi de zi. Avocatul Urban Iulian, un specialist in recuperari de debite, a scris un articol in care expica de ce ridicarea masinii fara acordul utilizatorului reprezinta o incalcare a Codului Penal, respectiv infractiunea de furt, sau chiar furt calificat atunci cand se foloseste o copie a cheii. (click aici pentru articolul complet)

Exista insa situatii in care oamenii au fost de buna credinta, au predat masina de buna-voie si li s-a promis ca o vor recupera atunci cand restantele sunt achitate. Din nefericire "recuperatorul" nu poate promite in numele firmei de leasing, iar firma de leasing cand s-a vazut cu ratele achitate a mai emis cateva facturi (costuri de recuperare, desigur). Dupa ce s-au achitat si acele facturi tot nu a returnat masina, ci a mai solicitat un avans din partea clientului.

Intr-un fel, emiterea acestor facturi si solicitarea unor garantii sau avansuri este justificata prin faptul ca firma de leasing incearca sa se protejeze cum poate de riscurile de neplata. Insa atitudinea lor face deseori sa se ajunga in situatii in care clientii platesc pentru perioade indelungate in care nu folosesc bunul. Cat despre atitudinea reprezentantilor acestor firme, care au sarcina sa recupereze bunul, aceasta in mod clar lasa de dorit. Acesti recuperatori, folosesc foarte multe amenintari, induc clientul in eroare si de multe ori iau bunul fara acordul acestuia.

Intr-o tara normala masinile nu se iau (fura) din parcare de catre un recuperator. Intr-o societate civilizata atunci cand cineva vrea sa isi recupereze un bun de la altcineva, iar acel altcineva refuza, indiferent ca e vorba de persoane fizice sau juridice, trebuie sa apeleze la instanta de judecata, la un executor judecatoresc si apoi la politie – daca e nevoie. In acest fel ambele parti au posibilitatea sa isi apere drepturile si sa nu fie victima unor abuzuri. Insa un proces si o executare costa asa ca societatile de leasing incearca sa evite aceste costuri folosind „recuperatori” si profitand de faptul ca multe persoane nu stiu care le sunt drepturile.

Alte articole asemanatoare:

Ce se intampla cand nu predau masina firmei de leasing

Ce se intampla daca nu platesti ratele la leasing

Citeste mai departe!

Ce se intampla daca nu platesti ratele la leasing

Pe fondul crizei economice si odata cu scaderea puternica inregistrata de piata auto, tot mai multe persoane au probleme cu plata ratelor la autovehiculele achizitionate in leasing.

Pentru cei aflati in aceasta situatie este important de stiut ca, deoarece nu sunt banci, firmele de leasing au activitatea reglementata intr-o masura mai mica de BNR si mai mult de regulile proprii. Acesta este un avantaj la acordarea finantarii, leasingul fiind de regula mai usor de accesat decat creditul, insa odata ce incepi sa ai probleme cu platile, este mult mai dificil de colaborat cu o firma de leasing decat cu o banca. Avand de-a face cu numerosi rau-platnici, cei de la leasing sunt in general mult mai agresivi si mai inflexibili.

In plus, marea diferenta intre banca si firma de leasing este ca aceasta din urma este proprietarul bunului, clientul avand doar calitatea de utilizator.

Asadar, cand apar problemele, teoretic cei de la leasing au dreptul sa ia in posesie bunul – de regula autovehiculul - sa il vanda la ce pret pot si ulterior sa ceara de la client achitarea diferentei de bani dintre ce s-a recuperat si valoarea creditului, plus penalitati, dobanzi si daune interese.

In practica contractele sunt foarte dure, iar clientii care au impresia ca dupa ce au returnat bunul scapa de datorii se inseala.

Procedurile unei firme de leasing sunt relativ simple: iti dau voie sa intarzii cateva luni, dupa care incearca sa preia posesia bunului. Daca reusesc preluarea si clientul face demersuri pentru recuperarea acestuia, vor pastra bunul pana la achitarea tuturor restantelor si eventual a unei garantii. In caz contrar vor vinde bunul la ce pret pot si vor incerca recuperarea sumei ramase de achitat de la client.

Agresivitatea firmelor de leasing face se sa ajunga chiar si la dosare de faliment deschise clientilor pentru cateva rate neplatite la o masina. In urma modificarii legii insolventei din iulie 2009, trebuie ca suma totala datorata sa fie mai mare de 30000 RON, insa inainte de aceasta modificare legislativa se putea deschide un dosar de faliment in momentul in care datoria era mai mare de 10000 RON si mai veche de 30 de zile. Pentru a deschie un astfel de dosar firma de leasing reziliaza contractul si declara scadente toate ratele ramase de platit pana la sfarsitul acestuia.

Motivatia acestui demers este faptul ca taxele pentru un dosar de faliment sunt mai mici decat cheltuielile care ar interveni in cazul unui dosar de executare.

Corectitudinea acestui demers este insa indoielnica. Solicitarea insolventei unei firme, fara a face nicio alta incercare de recuperare a datoriei poate fi considerata un abuz si multi clienti cu probleme pierd numai din cauza ca nu formuleaza o aparare, pentru a evita anumite cheltuieli.

Cum poti sa te aperi?

In cazul in care nu ai platit mai multe rate si firma de leasing decide sa ia masuri, vei fi nevoit sa te aperi la fel de agresiv pe cat este demersul lor. Contesti orice act facut de ei, iti angajezi avocat, te lupti cu ei in instanta. Datorita grabei si numarului mare de clienti care le fac probleme, firmele de leasing tind sa sara peste anumite proceduri prevazute de lege, in ideea de a-si reduce din costuri. Acesta este motivul pentru care se incearca reposedarea masinii prin recuperatori in locul unui executor judecatoresc, dupa cum prevede legea, ceea ce este un abuz. Puteti gasi aici un articol intreg numai despre recuperatorii de masini in leasing si modul in care actiunile lor se afla la limita legii.

Tot pentru a diminua costurile, se intampla ca unor clienti sa li se ceara la plata, chiar si in instanta, sume de bani care nu sunt facturate. Emiterea facturii ar presupune achitarea unui TVA catre stat, iar factura nu este sigur ca se va incasa, existand posibilitatea de a fi anulata de catre o instanta judecatoreasca. Insa neemiterea facturii este in avantajul clientului, deoarece inseamna ca firma de leasing nu poate justifica sumele care trebuie incasate, deci nu le poate solicita la plata.

Surprinzator, dar odata ce se ajunge la faza de recuperare a bunului, criza economica devine un avantaj pentru client. Din cauza scaderii vanzarilor de masini, majoritatea societati de leasing au in posesie numeroase autovehicule recuperate care nu se vand. Costurile pe care le genereaza parcurile auto pot fi un argument in favoarea clientului atunci cand negociaza o reesalonare a datoriilor restante.

Nu recomandam si nu dorim nimanui sa aiba probleme cu plata ratelor la contractele de leasing. Insa in cazul in care astfel de necazuri apar, e bine sa iti cunosti drepturile si sa stii ca de multe ori, desi au departamente juridice specializate in domeniu, firmele de leasing fac greseli sau abuzuri care pot fi fructificate in vederea apararii intereselor proprii.

Aceasta aparare nu poate face minuni, si este foarte putin probabil ca vreun client sa obtina in instanta anularea tuturor datoriilor. Insa se poate obtine revenirea la contract, o esalonare a restantelor, o cesiune catre un alt beneficiar sau introducerea sumelor restante in valoarea creditului. Astfel de rezultate sunt cu siguranta preferabile unei executari silite sau falimentului, insa pentru obtinerea lor este foarte importanta comunicarea cu reprezentantii societatii de leasing. Si pentru ei este mai avantajos ca un client rau platnic sa reinceapa sa achite ratele la contract, decat sa apeleze la executari silite sau la procedura insolventei, mijloace prin care exista multe sanse sa nu mai recupereze nimic.

Pe masura ce toate partile implicate vor intelege acest lucru, se va ajunge la rezolvarea neintelegerilor intr-o mai mare masura prin negocieri si tot mai rar prin litigii ajunse in instanta. Pana atunci, le dorim succes tuturor celor care au probleme si speram ca informatiile noastre sa le fie de ajutor.

Alte articole asemanatoare:

Recuperatorii de masini achizitionate in leasing

Ce se intampla cand nu predau masina firmei de leasing

Citeste mai departe!

ATM-ul ING Bank mai da rateuri

ING Bank au fost cei care au introdus pe piata bancara notiunea de self-banking, respectiv acele aparate in care poti sa introduci bani si dupa aceea sa iti faci singur tranzactiile.

Ideea este de apreciat. Poti sa faci plati, depozite, extrase de cont, depuneri si retrageri, toate intr-un interval orar destul de larg, de la 7.00 la 23.00, direct de la bancomat.

Toate bune si frumoase, insa trebuia sa existe si o parte mai „romaneasca” a operatiunii, in cazul de fata bancomatul. Teoretic este un aparat performant care permite atat depuneri cat si retrageri. Practic insa partea cu depunerile „scartie” rau. In primul rand trebuie ca banii pe care ii depui sa nu fie prea noi. Daca sunt bancnote noi iti vor fi refuzate si dupa aceea angajatii din banca te vor sfatui sa le mototolesti cat mai bine.

Am fost surprins sa descopar ca bancomatul ING refuza sa primeasca bancnote noi-noute, retrase anterior de la ATM-ul altei banci. Pana la urma, a trebuit sa le mototolesc bine, si am reusit sa imi fac alimentarea, insa nu mi-a fost usor si chiar mi-a parut rau sa strang in pumn o bancnota de 100 RON nou nouta, pana a devenit suficient de uzata cat sa o accepte bancomatul.

In al doilea rand, daca iti scapa in caseta de depuneri elastice, agrafe sau hartii bancomatul se va bloca cu banii tai inauntru. Iti vei putea recupara banii pe care i-ai depus numai dupa ce faci o cerere scrisa si dupa ce se fac anumite verificari de catre banca, timp de cateva saptamani.

Cel mai neplacut este insa atunci cand bancomatul se blocheaza fara ca tu sa ai vreo vina. Iti pui banii atent in caseta, ii asezi frumos si dupa ce ii ia si ii numara de cateva ori iti blocheaza atat banii cat si contul. Degeaba mergi in banca sa te revolti, cei de acolo nu au nicio putere si va trebui sa faci o cerere care va fi transmisa catre centru si unde se vor face analize. Dupa cateva saptamani iti primesti banii inapoi, fara nici un fel de scuze sau despagubiri. Situtia nu pare grava la prima vedere, daca ne gandim ca iti primesti totusi banii inapoi, insa atunci cand ai de facut o plata urgenta si cand ai banii tai care erau stransi pentru acea plata sunt retinuti de ING iti cam vine sa pui mana pe un topor sau orice alt instrument de acest gen si sa ti-i scoti cu mana ta.

Am patit ceva de genul acesta in Satu Mare. Trebuia sa fac o plata foarte urgent, eram cu banii numarati iar bancomatul a decis ca ceva e in neregula cu depunerea mea si s-a blocat. Am discutat cu cei de la banca, am sunat in centrala insa nu am obtinut nimic. A trebuit sa vina cei de la centrul regional din Baia Mare sa se faca o serie de verificari si abia apoi am primit banii, dupa doua saptamani in care am sunat in fiecare zi la ING.

Din aceste experiente am invatat ca:

1. niciodata nu depun multe bancnote odata;

2. depunerile dureaza si trebuie sa imi aloc suficient timp cat sa pot mototoli fiecare bancnota, daca va fi nevoie;

3. daca e cineva inaintea mea care are multi bani de depus, atunci voi avea de asteptat;

4. ATM-ul se blocheaza des, este reparat greu si e foarte neplacut sa fii intr-un oras cu un singur ING Office.

Partea buna e ca angajatii si in special angajatele bancii sunt de regula foarte amabili (amabile) chiar daca nu prea au cu ce sa te ajute.

Iar partea amuzanta intervine atunci cand la aparat este o persoana mai in varsta care se chinuie sa „apese pe ecran”. Nu stiu de ce, dar majoritatea oamenilor au impresia ca, daca apasa cu mai multa forta, aparatul va intelege mai bine. Bine macar ca monitoarele sunt suficient de rezistente!

Citeste mai departe!

Amintiri din Epoca de Aur

Sambata dimineata, ora 9.20, in fata unei sucursale a Bancii Transilvania din Bucuresti stau patru persoane. Programul incepe la 9.30. Apare portarul, deschide usa, lasa trei oameni sa intre, pe al patrulea nu.

Initial, clientul ramas afara crede ca e o greseala sau ca portarul nu vrea sa se aglomereze prea tare inauntru. Asteapta rabdator, insa la scurt timp unul din cei trei iese din banca si al patrulea incearca din nou sa intre, sperand ca cei de la banca au facut un gest frumos si au inceput programul cu 10 minute mai devreme. Insa se inseala.

„Nu puteti intra!” spune portarul cu un ton foarte dur. „De ce?” intreaba clientul. „Pentru ca nu s-a deschis inca! Programul e de la 9.30!” „Bine bine, dar ceilalti cum de au intrat?” „Asa a spus casierul!” „Pai spuneti-i ca vreau si eu sa intru.” „Nu.” Usa este inchisa si incuiata.

Dupa inca vreo doua minute se intoare clientul numarul trei, care iesise mai devreme, si este lasat sa intre. Clientul patru e in continuare la usa. „Domnule, nu este corect ca unii clienti sa intre si altii nu. As vrea sa vorbesc cu doamna directoare.” „Doamna directoare este in casierie, vede ce se intampla. Nu puteti vorbi cu ea inainte de 9.30.” Iarasi inchide usa.

In sfarsit, se face 9.30, se mai strang cativa oameni afara, usa totusi nu este deschisa. Clientii nemultumiti si infrigurati bat in geam, dar li se face semn ca ceasul din banca nu este bun, ceasul bun fiind telefonul mobil al paznicului.

Dupa inca vreo cateva minute, cand si telefonul paznicului arata ora corecta, se deschide usa. Clientul care a purtat discutia de mai devreme cu portarul vrea sa stie cum au reusit ceilalti sa fie primiti in banca inainte de deschiderea programului, in timp ce altii nu au avut voie.

Raspunsul casierului: „Doamnele de mai devreme reprezinta un client care avea de depus o suma foarte mare de bani si era periculos sa le tinem afara cu toti acei bani.” Clientul: „As vrea sa reclam totusi aceasta situatie la doamna directoare. Va rog sa o chemati.” „Doamna directoare nu este in banca.” „Bine, dar paznicul a spus ca este, inainte sa imi tranteasca usa in nas!” Casierul se inroseste, arunca o privire incruntata spre paznic, in timp ce restul persoanelor de la rand zambesc.

Apare in cele din urma si directoarea insa raspunsul ei este halucinant: „Doamnele sunt un client « corporate » care trebuia sa depuna o suma mai mare de bani, si au fost luate inainte de inceperea programului pentru ca ceilalti clienti sa nu mai trebuiasca sa astepte cat sunt numarati toti acei bani.”

In concluzie, dupa ce i-a fost trantita usa in nas in repretate randuri, dupa ce portarul a vorbit urat cu el, iar apoi l-a mai tinut si cateva minute in plus drept pedeapsa pentru tupeul de a-si cere drepturile, dupa toate acestea, clientul afla ca de fapt totul s-a intamplat pentru binele lui, ca sa nu trebuiasca sa astepte prea mult la rand.

Bineinteles ca explicatia nu a convins pe nimeni, iar clientul a ramas cu parerea ca a fost mintit pe fata, si ca in loc de scuze pentru comportamentul nepotrivit i s-a sugerat sa aiba grija ca se poate si mai rau.

Si uite asa, o initiativa frumoasa a bancii, respectiv de a tine deschise unele agentii si in zilele de sambata, se transforma intr-o sfidare a clientului care trebuie sa stea afara in frig, in timp alti care au „pile” (daca poate fi numit asa un simplu casier) sunt luati peste rand, exact ca in vremurile de mult apuse cand nu aveai dreptul sa comentezi in fata unui vanzator, casier sau portar.

Cu siguranta ca Banca Transilvania este banca oamenilor intreprinzatori (dupa cum spune si reclama lor), dar mai ales a acelora dintre ei care sunt prieteni cu vreun angajat.

Citeste mai departe!

Nu se poate !

Daca vreodata te-ai intrebat de ce sunt bancile atat de dure si restrictive, afla ca raspunsul e destul de simplu: pentru ca atunci cand in sfarsit primesti ceva de la ei sa apreciezi.

Asadar, isi invata angajatii sa foloseasca foarte des fraza “nu se poate”. Devine ca o axioma pe care nimeni nu are voie sa o conteste. Daca ti s-a spus ca “nu se poate” ceva, orice, si ai tupeul sa intrebi “de ce?” se vor uita la tine ca la un extraterestru, ca la o persoana aeriana care nu intelege ca “daca nu se poate, nu se poate!” si ca nu mai au rost niciun fel de discutii.

Iar daca totusi insisti in ignoranta ta, vei primi un raspuns si mai clar, care cu siguranta te va lamuri: “Asa este politica / regulamentul bancii!”. Un fel de „de aia!” putin mai elegant.

Aceste raspunsuri pot fi intalnite foarte des atat in banci cat si in alte firme mari si fac parte dintr-o politica de indoctrinare a angajatilor cu scopul de a respecta cat mai bine regulamentul intern. Din pacate insa, aceasta rigiditate are rolul de a descuraja orice initiativa a acelor angajati care doresc sa vina in ajutorul clientului. Totul trebuie facut “ca la carte”, chiar daca uneori cartea nu e foarte bine pusa la punct si prevede termene foarte mari pentru lucruri simple, multa birocratie sau formulare inutile pentru operatiuni usoare.

Astfel ajungi ca, atunci cand obtii aprobarea uni credit in niste conditii nu foarte multumitoare, sa le accepti fara comentarii numai pentru ca ai asteptat deja prea mult timp, ai adus multe acte si nu mai ai curajul sa o iei de la capat.

Tot asa ajungem sa acceptam plata unor comisioane abuzive, pentru ca contestarea lor ar necesita prea mult timp si prea mult efort comparativ cu valoarea pe care o au.

Efectul final este ca atunci cand banca iti ofera ceva (repararea unei greseli, o reducere la un comision, un raspuns intr-un termen mai scurt) vei aprecia acel lucru, oricat de mic ar fi el.

Si totusi exista remedii si pentru acest „nu se poate!”. Nu este usor, dar daca insisti si mergi la un sef, iar apoi la alt sef mai mare, pana la urma SE VA PUTEA sa gasesti pe cineva cu putere de decizie care sa rezolve problema sau macar sa iti explice clar de ce nu se poate rezolva.

Pe masura ce vom descoperi ca avem drepturi si vom invata sa ne luptam pentru ele, ii vom ajuta si pe cei din banci sa renunte la obieciul de a da astfel de raspunsuri vagi si evazive si sa trateze clientul cu respect.

Citeste mai departe!