In urma cu cateva luni am solicitat un credit la ING Bank. Aveau o reclama pe site care suna bine si chiar am crezut ca au reinceput sa dea credite. Am mers intr-un ING Office am dicutat cu cineva de acolo, mi-a calculat suma pe care pot sa iau iar dupa aceea am dus actele necesare.
In timp ce completam cererea de credit, intre documentele de acolo am gasit o cerere de emitere card. I-am atras atras atentia ca nu am nevoie card, pentru ca am deja carduri de debit la alte banci si chiar nu mai vreau inca unul.
Am reprodus mai jos discutia:
„Trebuie sa facem cardul pentru ca banca noastra nu are caserii iar banii din credit se vireaza doar in cont”. Pai am conturi la alte banci, am doua carduri de debit, puteti sa mi-i virati acolo! „Nu. ING vireaza banii din credit doar pe cardul ING.” Bine atunci. Facem si cardul acela, dar sa nu imi faceti intai cardul si dupa aceia sa imi spuneti ca s-a respins solicitarea de credit. „Pai aveti motive pentru care sa se respinga?” Nu stiu, dar asa scrie in hartiile pe care mi le-ati dat: banca poate sa respinga creditul fara niciun fel de justificare. Deci daca va hotarati sa imi respingeti creditul, indiferent de motiv, nu imi veti face nici card, nu-i asa? „Da, desigur”.
Bineinteles ca creditul mi-a fost respins. Am aflat acest lucru dupa cateva saptamani cand am sunat la banca sa vad daca mai au vreo veste. Angajatul de acolo mi-a spus ca ma sunase de cateva ori sa ma anunte, dar nu am raspuns. Nu l-am crezut, dar oricum nu mai conta.
Dupa o luna de la aceasta intamplare primesc mesaj ca am un comision restant pe cardul de la ING. Deoarece e lipsa mare de clienti pe piata, ei s-au decis sa imi faca cardul, desi le-am spus clar ca nu am nevoie de el.
Am ignorat mesajul, insa dupa inca o luna sunt sunat de o domnisoara de la banca, sa vin sa imi iau cardul. Ii explic situatia, ca nu imi trebuie acel card, ca am completat cererea doar pentru ca voiam un credit care nu mi-a fost acordat, iar raspunsul ei este ca verifica si ma suna inapoi.
Intr-adevar, m-a sunat inapoi, numai ca dupa doua luni, sa imi spuna din nou sa vin sa iau cardul. Usor iritat, ii explic din nou situatia si faptul ca astept un telefon de la ea de ceva timp. Se balbaie, incearca sa imi explice ca nu ea m-a sunat data trecuta ci probabil un coleg, dar ca acum va verifica si ma va suna cu siguranta. Nu am mai auzit de ea de atunci, si au trecut inca vreo cateva luni.
Intre timp am mai primit cateva mesaje SMS in legatura cu comisionul restant, precum si despre promotiile ING sau ofertele pentru detinatorii de card la aceasta banca. Eu nu ma consider client ING, desi ei asteapta de la mine sa platesc comisioane chiar daca nu am vrut si nu am ridicat acel card.
Oricum astept cu interes ziua in care voi fi contactat din nou de ING sa imi platesc comisionul restant. Pana acum timpul nu mi-a permis, dar daca insista sa imi ceara bani fara sa fi prestat nimic, intentionez sa fac o sesizare la banca, sa anunt ANPC si apoi sa ii dau in judecata.
Si daca toate acestea nu merg, sunt curios sa vad ziua in care banca va incerca sa faca executare silita pentru un comision de cateva zeci de RON (mai putin de 100).
Ce mi se pare trist, este ca pana la aceasta intamplare aveam o parare buna despre ING, parere formata in urma a numeroase campanii de publicitate care m-au amuzat si m-au lasat sa cred ca ei ar fi diferiti. Si probabil ca sunt, insa foamea unor angajati de a avea cat mai multe carduri facute si de a-si atinge acel „target lunar” reuseste sa strice o imagine care a fost construita cu greu si cu investitii foarte mari in marketing.
Un card avantajos se va vinde fara a fi nevoie sa obligi clientul sa si-l faca. Insa mai e cale lunga pana vor intelege si angajatii ING acest lucru.
In timp ce completam cererea de credit, intre documentele de acolo am gasit o cerere de emitere card. I-am atras atras atentia ca nu am nevoie card, pentru ca am deja carduri de debit la alte banci si chiar nu mai vreau inca unul.
Am reprodus mai jos discutia:
„Trebuie sa facem cardul pentru ca banca noastra nu are caserii iar banii din credit se vireaza doar in cont”. Pai am conturi la alte banci, am doua carduri de debit, puteti sa mi-i virati acolo! „Nu. ING vireaza banii din credit doar pe cardul ING.” Bine atunci. Facem si cardul acela, dar sa nu imi faceti intai cardul si dupa aceia sa imi spuneti ca s-a respins solicitarea de credit. „Pai aveti motive pentru care sa se respinga?” Nu stiu, dar asa scrie in hartiile pe care mi le-ati dat: banca poate sa respinga creditul fara niciun fel de justificare. Deci daca va hotarati sa imi respingeti creditul, indiferent de motiv, nu imi veti face nici card, nu-i asa? „Da, desigur”.
Bineinteles ca creditul mi-a fost respins. Am aflat acest lucru dupa cateva saptamani cand am sunat la banca sa vad daca mai au vreo veste. Angajatul de acolo mi-a spus ca ma sunase de cateva ori sa ma anunte, dar nu am raspuns. Nu l-am crezut, dar oricum nu mai conta.
Dupa o luna de la aceasta intamplare primesc mesaj ca am un comision restant pe cardul de la ING. Deoarece e lipsa mare de clienti pe piata, ei s-au decis sa imi faca cardul, desi le-am spus clar ca nu am nevoie de el.
Am ignorat mesajul, insa dupa inca o luna sunt sunat de o domnisoara de la banca, sa vin sa imi iau cardul. Ii explic situatia, ca nu imi trebuie acel card, ca am completat cererea doar pentru ca voiam un credit care nu mi-a fost acordat, iar raspunsul ei este ca verifica si ma suna inapoi.
Intr-adevar, m-a sunat inapoi, numai ca dupa doua luni, sa imi spuna din nou sa vin sa iau cardul. Usor iritat, ii explic din nou situatia si faptul ca astept un telefon de la ea de ceva timp. Se balbaie, incearca sa imi explice ca nu ea m-a sunat data trecuta ci probabil un coleg, dar ca acum va verifica si ma va suna cu siguranta. Nu am mai auzit de ea de atunci, si au trecut inca vreo cateva luni.
Intre timp am mai primit cateva mesaje SMS in legatura cu comisionul restant, precum si despre promotiile ING sau ofertele pentru detinatorii de card la aceasta banca. Eu nu ma consider client ING, desi ei asteapta de la mine sa platesc comisioane chiar daca nu am vrut si nu am ridicat acel card.
Oricum astept cu interes ziua in care voi fi contactat din nou de ING sa imi platesc comisionul restant. Pana acum timpul nu mi-a permis, dar daca insista sa imi ceara bani fara sa fi prestat nimic, intentionez sa fac o sesizare la banca, sa anunt ANPC si apoi sa ii dau in judecata.
Si daca toate acestea nu merg, sunt curios sa vad ziua in care banca va incerca sa faca executare silita pentru un comision de cateva zeci de RON (mai putin de 100).
Ce mi se pare trist, este ca pana la aceasta intamplare aveam o parare buna despre ING, parere formata in urma a numeroase campanii de publicitate care m-au amuzat si m-au lasat sa cred ca ei ar fi diferiti. Si probabil ca sunt, insa foamea unor angajati de a avea cat mai multe carduri facute si de a-si atinge acel „target lunar” reuseste sa strice o imagine care a fost construita cu greu si cu investitii foarte mari in marketing.
Un card avantajos se va vinde fara a fi nevoie sa obligi clientul sa si-l faca. Insa mai e cale lunga pana vor intelege si angajatii ING acest lucru.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu