Firmele de leasing recupereaza tot mai mult, dar tin la pret

Companiile de leasing au tot mai multe bunuri recuperate - numarul lor a crescut semnificativ in ultima jumatate de an - dar nu reusesc sa le vanda, in conditiile in care majoritatea finantatorilor nici nu se gadesc sa faca reduceri masive de preturi pentru a scapa de stocuri pe o piata fara cerere.

De exemplu, daca in noiembrie anul trecut VB Leasing avea afisate pe site aproape 1.200 de bunuri recuperate, acum numarul lor a trecut de 1.600. La BCR Leasing recuperatele au urcat de la 429 in noiembrie anul trecut la 770 in prezent. Un alt exemplu este Marfin Leasing, care are acum o lista de doua ori mai lunga de bunuri recuperate decat acum sapte luni, mai exact 370.

Finantatorii spun ca, in timp ce pentru masini mai exista o oarecare cerere, camioanele si autoutilitarele nu intereseaza pe nimeni. "In sectorul autoturismelor exista cerere, nu este foarte mare, dar este constanta. Problema este la camioane si autoutilitare, unde piata este blocata", spune Cornel Coca Constantinescu, CEO al MKB Romexterra Leasing.

Pe piata exista in prezent mii de masini, camioane, echipamente si cladiri scoase la vanzare de firmele de leasing dupa ce le-au recuperat de la clienti care nu si-au mai platit ratele. Chiar daca revanzarea merge foarte greu, firmele de leasing nu prea lasa din pret. De exemplu, la Marfin Leasing aceeasi masina Alfa Romeo GT se vinde de luni bune la pretul de 12.200 de euro (fara TVA).

Seful MKB Romexterra Leasing spune ca acest lucru se intampla deoarece firmele de leasing nu sunt vanzatori de masini si, din acest motiv, calculele pe care si le fac sunt diferite de cele ale unui dealer auto, care nu actioneaza pe o piata puternic reglementata.

Citeste tot articolul in Ziarul Financiar

Citeste mai departe!

Piata de leasing isi continua declinul: -32% in T1

Piata de leasing, cel mai lovit sector al economiei in 2009, si-a continuat declinul si in primul trimestru din acest an, inregistrand o scadere de 32% a valorii bunurilor finantate, pana la 242,7 milioane de euro, potrivit datelor Asociatiei Societatilor Financiare (ALB).

In 2009 piata de leasing a scazut cu 72%, pana la 1,33 mld. euro.

"Una dintre principalele cauze ale acestei evolutii (din primul trimestru - n. red.) o constituie birocratia excesiva si de lunga durata a procedurii judiciare de executare silita, precum si lipsa unor masuri fiscale si macroeconomice de sustinere a agentilor economici in perioada de criza financiara", a declarat Adriana Ahciarliu, secretarul general al ALB.

De la debutul crizei firmele de leasing au recuperat mii de masini, echiapmente si bunuri imobiliare de la clientii care nu si-au mai putut plati ratele. Din aprilie anul trecut procedura de recuperare a fost ingreunata prin introducerea obligativitatii obtinerii acordului unui judecator pentru recuperarea bunului finantat. Piata a ramas dominata de finantarile auto (autovehicule de pasageri, vehicule comerciale grele si usoare), cu o valoare de 141,5 mil. euro, in scadere cu 36% fata de primele trei luni din 2009.

Cititi mai multe in Ziarul Financiar

Citeste mai departe!

Situatie dramatica la firmele de leasing si credite: un contract din trei le aduce pierderi

Cand ai probleme cu ei, sunt foarte agresivi si inflexibili. Au reguli stricte care de cele mai multe ori sunt greu de adaptat la fiecare caz particular. Asa ca ajung in situatii complicate in care clientul nu mai poate plati iar bunul adus in garantie nu poate fi valorificat.

Creditele neperformante au ajuns sa reprezinte o treime din portofoliul institutiilor financiare nebancare, dublu fata de vara anului trecut si de aproape cinci ori mai mult decat in urma cu doi ani. Aceasta evolutie reprezinta inca o lovitura pentru finantatori, dupa scaderea cu 72% a pietei de leasing in 2009, in conditiile in care firmele din aceasta piata erau obisnuite cu cresteri de peste 40% pe an.

Citeste articolul complet in Ziarul Financiar Citeste mai departe!

Restantele romanilor s-au dublat, iar creditele considerate pierdere au crescut de cinci ori

O consecinta normala a costurilor impovaratoare ale creditelor, precum si a dificultatilor cu care se poate face o refinantare este faptul ca tot mai multe persoane inceteaza sa isi mai achite ratele, sau intarzie foarte mult.

Bancile aveau de recuperat, la sfarsitul anului trecut, sume restante de 7,86 mld. lei (circa 1,9 mld. euro), fata de 3,32 mld. lei in decembrie 2008, pentru ca tot mai multi romani au intarziat cu plata ratelor lunare pe fondul cresterii somajului si al scaderii veniturilor disponibile ale populatiei si companiilor, arata datele BNR.

Cea mai mare parte a sumelor restante era reprezentata de intarzierile mai mari de 90 de zile, incadrate, potrivit normelor bancii centrale, in categoria pierdere si provizionate integral. Intarzierile mai mari de 90 de zile ajungeau in decembrie la 5,38 mld. lei (aproape 1,3 mld. euro), de aproape cinci ori mai mult decat la sfarsitul lui 2008.

In schimb, intarzierile mai mici de 60 de zile au intrat pe un trend descendent in ultimele luni, semnaland astfel o aplatizare a ritmului de crestere a restantelor. Analistii avertizeaza, totusi, ca portofoliile de credite ale bancilor vor continua sa se deterioreze cel putin pana la jumatatea acestui an.

"Atata timp cat somajul va creste, iar veniturile vor scadea ne putem astepta la o crestere usoara a restantelor in continuare. O aplatizare a ritmului de crestere a fost observata inca din a doua jumatate a anului trecut, iar tendinta se va mentine si in 2010", comenteaza Lucian Anghel, economistul-sef al BCR.

Citeste articolul complet in Ziarul Financiar Citeste mai departe!

Cat te costa sa ai un cont curent in Romania

Comisionul mediu de administrare a conturilor curente in lei ajunge la 2 lei/luna la nivelul pietei, cel mai mare comision, de 7,5 lei/luna, fiind perceput de Unicredit Tiriac Bank, potrivit datelor de pe site-urile bancilor.

BCR si BRD, cele mai mari banci dupa active, au comisioane de 2,5 lei, respectiv echivalentul a 0,7 euro (circa 3 lei) pe luna. Si ING percepe un comision de administrare a contului Cont'ROL de 28 de lei pe an (echivalentul a 2,3 lei/luna), dar ofera o dobanda de 8% pe an pentru sumele aflate in cont.

Un comision intre 1 leu si 1,5 lei pe luna percep si banci precum Volksbank, Raiffeisen, Piraeus sau Bancpost. Fac exceptie Banca Transilvania si Alpha Bank, care au oferte de conturi curente fara comision si nu isi taxeaza clientii nici pentru retragerile de numerar de la bancomatele proprii. Pe de alta parte, Alpha Bank nu acorda nicio dobanda la sumele din contul curent.

Citeste continuarea articolului in Ziarul Financiar

Citeste mai departe!

Foame mare la Cetelem

Din categoria “Eu sunt banca, am drepturi” va prezentam cea mai noua inovatie a firmei Cetelem IFN S.A.: TAXA RAMBURSARE CREDIT.

Logica in spatele acestei taxe este simpla: “Noi suntem amabili si iti dam voie sa ne platesti ratele si dobanzile, motiv pentru care trebuie sa ne achiti inca o taxa.”

Desi valoarea este destul de mica, modul in care aceasta taxa a fost introdusa este un exemplu clar al lipsei de respect pe care institutiile bancare sau nebancare o au fata de client.

Aceasta taxa a fost introdusa fara anuntarea clientilor si fara ca reprezentantul Cetelem sa informeze debitorul la acordarea creditului de existenta ei. Fiind vorba de o suma mica, probabil ca toti solicitantii de credit ar fi acceptat-o, insa introducerea unei astfel de taxe pentru toate contractele care erau deja in derulare este, fara indoiala, un abuz, mai ales pentru ca s-a facut fara o notificare prealabila a clientului.

Cineva, aflat intr-un post de conducere la Cetelem, a decis probabil intr-o zi ca firma lor mai are nevoie de 100000 RON. Asa ca a socotit: “50 000 de clienti inmultit cu 2 RON fiecare face exact suma de care avem nevoie”. Pentru ca nimeni nu si-a mai batut capul sa gaseasca un motiv legal pentru care sa solicite acesti bani clientului, au trecut pur si simplu pe chitanta suma de 2 lei si au numit-o “taxa rambursare”

In cazul in care nu s-a aflat inca si la Cetelem, taxa de rambursare a creditului se numeste “dobanda” si este pretul pe care il plateste un client pentru a se putea folosi de banii creditorului o anumita perioada. (definitia din DEX se poate gasi aici). Toate celelalte taxe percepute pe langa dobanda (comision de acordare, de administrare, de intretinere cont etc.) se numesc “costuri suplimentare” si trebuie comunicate clientului la semnarea contractului, pentru a putea da posibilitatea clientului sa afle care sunt costurile totale ale creditului si sa stie ce datorii va avea pe viitor. Introducerea de taxe noi dupa aceea este un abuz care ar trebui sanctionat.

Prima reactie a celor ce platesc rate la Cetelem a fost indiferenta: “Ce conteaza 1-2 lei in plus; oricum ratele sunt mari!” Insa odata ce acceptam introducerea de taxe abuzive, chiar si de valoarea mica, se creaza posibilitatea de crestere a acestora astfel incat banca sa isi creasca nejustificat veniturile pe seama clientului care nu se poate opune. De fapt aceasta taxa a fost initial de 1 leu, iar ulterior, probabil dupa ce au vazut ca clientii accepta sa plateasca, a crescut la 2 lei.

Dincolo de baza legala si contractuala, logica din spatele introducerii taxei este stupefianta. In loc sa multumeasca clientilor seriosi care vin pana la reprezentantele firmei sa isi plateasca rata, cei de la Cetelem aleg sa ii taxeze suplimentar. Daca le atragi atentia ca taxa respectiva e un abuz, functionarul iti va recomanda sa mergi la un intermediar, CEC Bank sau Posta Romana, unde se pare ca poti plati fara taxe. Aceasta e desigur o inducere in eroare, deoarece niciun intermediar nu face munca pe gratis. Probabil ca nu va percepe o taxa de la client in mod direct, dar cu siguranta vor exista comisioane de achitat care tot de la client vor fi solicitate.

Recomandam tuturor celor care sunt obligati sa achite aceasta inventie sa reclame abuzul la autoritatile competente, respectiv: Autoritatea pentru Protectia Consumatorului si Banca Nationala a Romaniei.

Recomandam acest lucru, nu pentru ca suma de 1 sau 2 lei este mare, dar pentru ca modul in care societatea de credit a decis sa impuna aceasta taxa este abuziv si sfidator la adresa clientului si este nevoie de o instutitie a statului sa intervina si sa le limiteze tendintele de incarcare a clientilor cu costuri aparute dupa semnarea contractului de credit.

Citeste mai departe!

Vanzarea garantiilor de catre banca

Din cauza crizei, băncile au rămas în brate cu terenuri şi imobile pe care nu le pot vinde nici la jumătate de preţ. Asta după ce, în urmă cu doi ani, elanul pe piaţa imobiliară era atât de mare încât băncile acordau credite de milioane de euro chiar şi persoanelor fizice, acestea urmând să fie rambursate din câştigurile viitoare, care n-au mai venit.

Volksbank de exemplu, are de recuperat 4,9 milioane de euro dintr-un credit acordat către două persoane fizice, în 2007. Banca se chinuie din aprilie să vândă terenul adus garanţie, fără succes.

Suma a fost împrumutată având la bază o garanţie imobiliară: un teren de peste 38.000 de metri pătraţi în Drumul Taberei. A venit criza, şi creditul n-a mai putut fi rambursat. În octombrie 2009, sumele neplătite se ridicau la 4,92 milioane de euro. Terenul se află în executare silită. Au fost organizate până acum două licitaţii: una în aprilie şi alta în decembrie 2009. Degeaba: tot nu s-au găsit cumpărători. Executorul bancar are posibilitatea legală să anunţe un preţ de pornire cu 25% mai mic decât cel din evaluare – însă, în această situaţie, s-ar ajunge la o sumă care abia acoperă datoria de recuperat. Terenul a fost evaluat la 6,63 milioane de euro.

Continuarea pe capital.ro

Citeste mai departe!

O banca tanara

Intesa San Paolo, o banca destul de noua, care a reusit performanta sa patrunda pe piata si ulterior sa se extinda, in plina criza economica. Au un spate un puternic grup italian ceea ce determina o impresie generala de banca cu potential viitor destul de mare.

In relatia cu aceasta banca am fost uimit de amabilitatea functionarilor. Acesti sunt foarte amabili si politicosi, lucru care m-a surprins in mod placut inca de la inceputul relatiei cu aceasta banca.

Ulterior insa am inteles ca amabilitatea se datoreaza numarului mic de clienti. Fiind unul dintre cei cativa clienti ai agentiei unde aveam contul, toti cei trei angajati au inceput foarte repede sa ma cunoasca.

Numarul mic de clienti si faptul ca agentia si-a inceput destul de recent activitatea a determinat si aparitia greselilor. Lucruri marunte, chiar nesemnificative, de la care insa au aparut discutii si care au dus la certuri.

In cele din urma a trebuit sa inchid contul, deoarece ma saturasem de discutiile lungi care aveau loc pentru a face operatiuni simple. M-am mutat la o banca mai mare, cu functionari plictisiti, dar cu experienta in domeniu si care nu invata meserie pe contul meu.

Le doresc succes in continuare si poate, intr-o buna zi, cand vor fi mai vechi pe piata, vom colabora din nou.

Citeste mai departe!

Top 5 carduri de credit cu cele mai mari dobânzi

Cardurile de credit sunt de departe cele mai scumpe produse bancare. Fiind vorba de sume mici, pentru care clientii nu sunt dispusi sa piarda timp cu calculul costurilor, bancile practica niste dobanzi uluitoare.

Aces lucru este legat si de faptul ca acest produs este, din punctul de vedere al bancii, mai riscant decat creditele clasice, deoarece se acorda mai usor, cu mult mai putine documente solicitate si fara garantii. Riscul bancii se traduce in costuri mai mari pentru client.

Cărţile de credit emise de instituţiile financiare din ţara noastră au o rată anuală a dobânzii efective cuprinsă între 19,5%, la Alpha Master Card Credit, şi 41,4% la cardul Euroline, potrivit site-urilor de specialitate.

Evenimentul zilei prezinta un top al celor mai scumpe astfel de produse. Citeste mai departe!

Care sunt cele mai agresive banci cu clientii lor

In general oamenii se tem de procese cu banca. Aceasta frica este oarecum justificata, daca ne gandim ca toate bancile au la dispozitie departamente intregi de juristi specializati in domeniul financiar-bancar, juristi care redacteaza contracte standard pe care marea majoritate a clientilor le semneaza fara a putea negocia nimic.

Si totusi exista clienti care ajung sa se judece cu banca, iar unii dintre ei mai si castiga. Gasiti aici o statistica a proceselor pe care le-au avut bancile din Romania in ultimii ani si aici o analiza a acestei statistici facuta de compania "Urban si asociatii"

Citeste mai departe!

Recuperatorii de masini achizionate in leasing

Sunt acei indivizi care iti iau masina si si iti promit ca o vei recupera daca esti cuminte. Dincolo de gluma, acesti recuperatori sunt angajatii unor firme cu care societatile de leasing colaboreaza in vederea recuperarii bunurilor la care se inregistreaza probleme cu platile. Ei primesc o imputernicire prin care societatea de leasing le solicita sa faca toate demersurile necesare pentru recuperarea bunului sau a datoriei existente.

Firma de recuperare este angajata, dupa cum ii spune si denumirea, sa recupereze bunul. In acest scop, "recuperatorul" va contacta clientul si ii va promite orice ii trece prin cap, pentru a-i fi predata masina, iar in caz contrar va incerca sa o ridice singur, fara acordul utilizatorului. Va folosi cheia de rezerva - daca are - sau va incerca ridicarea masinii cu o platforma.

Intotdeauna acesti recuperatori incearca sa discute cu clientul, pentru a il convinge sa predea bunul fara sa se opuna. Multi clienti accepta sa faca aceasta predare, in ideea ca astfel vor mai reduce din cheltuieli. E greu de spus in ce masura predarea de buna-voie reduce cu adevarat cheltuielile clientului, insa cu siguranta o astfel de atitudine face munca recuperatorului mai usoara.

Scopul recuperatorilor este sa recupereze masina si sunt platiti in functie de rezultat. Nu ii intereseaza ce se intampla mai departe, iar clientii care au de-a face cu ei descopera ulterior ca firma de recuperare este diferita de firma de leasing, si deci nu poate face promisiuni in numele acesteia din urma. Astfel apar diferente intre ce s-a discutat cu cel care a luat masina si conditiile pe care le pune firma de leasing pentru a o returna. Din pacate aceste diferente pot fi destul de costisitoare pentru client, de multe ori acesta fiind nevoit sa plateasca sume mai mari decat se restantele initiale pentru ca firma de leasing sa fie de acord cu restituirea bunului.

Am avut ocazia sa port o discutie cu un astfel de recuperator. Avea o hartie pe care scria ca este imputernicit "sa recupereze ratele si/sau masina". Din aceasta exprimare el a inteles ca indiferent daca platesc restanta sau nu el trebuie sa ia masina. Nu i-am predat masina, a plecat nervos, dar ulterior am platit ratele restante si nu au mai fost probleme.

Este bine de stiut totusi ca amenintarile unui recuperator nu sunt in totalitate intemeiate. Legea din Romania protejeaza in principal posesia, cu scopul de a asigura stabilitatea relatiilor care apar zi de zi. Avocatul Urban Iulian, un specialist in recuperari de debite, a scris un articol in care expica de ce ridicarea masinii fara acordul utilizatorului reprezinta o incalcare a Codului Penal, respectiv infractiunea de furt, sau chiar furt calificat atunci cand se foloseste o copie a cheii. (click aici pentru articolul complet)

Exista insa situatii in care oamenii au fost de buna credinta, au predat masina de buna-voie si li s-a promis ca o vor recupera atunci cand restantele sunt achitate. Din nefericire "recuperatorul" nu poate promite in numele firmei de leasing, iar firma de leasing cand s-a vazut cu ratele achitate a mai emis cateva facturi (costuri de recuperare, desigur). Dupa ce s-au achitat si acele facturi tot nu a returnat masina, ci a mai solicitat un avans din partea clientului.

Intr-un fel, emiterea acestor facturi si solicitarea unor garantii sau avansuri este justificata prin faptul ca firma de leasing incearca sa se protejeze cum poate de riscurile de neplata. Insa atitudinea lor face deseori sa se ajunga in situatii in care clientii platesc pentru perioade indelungate in care nu folosesc bunul. Cat despre atitudinea reprezentantilor acestor firme, care au sarcina sa recupereze bunul, aceasta in mod clar lasa de dorit. Acesti recuperatori, folosesc foarte multe amenintari, induc clientul in eroare si de multe ori iau bunul fara acordul acestuia.

Intr-o tara normala masinile nu se iau (fura) din parcare de catre un recuperator. Intr-o societate civilizata atunci cand cineva vrea sa isi recupereze un bun de la altcineva, iar acel altcineva refuza, indiferent ca e vorba de persoane fizice sau juridice, trebuie sa apeleze la instanta de judecata, la un executor judecatoresc si apoi la politie – daca e nevoie. In acest fel ambele parti au posibilitatea sa isi apere drepturile si sa nu fie victima unor abuzuri. Insa un proces si o executare costa asa ca societatile de leasing incearca sa evite aceste costuri folosind „recuperatori” si profitand de faptul ca multe persoane nu stiu care le sunt drepturile.

Alte articole asemanatoare:

Ce se intampla cand nu predau masina firmei de leasing

Ce se intampla daca nu platesti ratele la leasing

Citeste mai departe!

Ce se intampla daca nu platesti ratele la leasing

Pe fondul crizei economice si odata cu scaderea puternica inregistrata de piata auto, tot mai multe persoane au probleme cu plata ratelor la autovehiculele achizitionate in leasing.

Pentru cei aflati in aceasta situatie este important de stiut ca, deoarece nu sunt banci, firmele de leasing au activitatea reglementata intr-o masura mai mica de BNR si mai mult de regulile proprii. Acesta este un avantaj la acordarea finantarii, leasingul fiind de regula mai usor de accesat decat creditul, insa odata ce incepi sa ai probleme cu platile, este mult mai dificil de colaborat cu o firma de leasing decat cu o banca. Avand de-a face cu numerosi rau-platnici, cei de la leasing sunt in general mult mai agresivi si mai inflexibili.

In plus, marea diferenta intre banca si firma de leasing este ca aceasta din urma este proprietarul bunului, clientul avand doar calitatea de utilizator.

Asadar, cand apar problemele, teoretic cei de la leasing au dreptul sa ia in posesie bunul – de regula autovehiculul - sa il vanda la ce pret pot si ulterior sa ceara de la client achitarea diferentei de bani dintre ce s-a recuperat si valoarea creditului, plus penalitati, dobanzi si daune interese.

In practica contractele sunt foarte dure, iar clientii care au impresia ca dupa ce au returnat bunul scapa de datorii se inseala.

Procedurile unei firme de leasing sunt relativ simple: iti dau voie sa intarzii cateva luni, dupa care incearca sa preia posesia bunului. Daca reusesc preluarea si clientul face demersuri pentru recuperarea acestuia, vor pastra bunul pana la achitarea tuturor restantelor si eventual a unei garantii. In caz contrar vor vinde bunul la ce pret pot si vor incerca recuperarea sumei ramase de achitat de la client.

Agresivitatea firmelor de leasing face se sa ajunga chiar si la dosare de faliment deschise clientilor pentru cateva rate neplatite la o masina. In urma modificarii legii insolventei din iulie 2009, trebuie ca suma totala datorata sa fie mai mare de 30000 RON, insa inainte de aceasta modificare legislativa se putea deschide un dosar de faliment in momentul in care datoria era mai mare de 10000 RON si mai veche de 30 de zile. Pentru a deschie un astfel de dosar firma de leasing reziliaza contractul si declara scadente toate ratele ramase de platit pana la sfarsitul acestuia.

Motivatia acestui demers este faptul ca taxele pentru un dosar de faliment sunt mai mici decat cheltuielile care ar interveni in cazul unui dosar de executare.

Corectitudinea acestui demers este insa indoielnica. Solicitarea insolventei unei firme, fara a face nicio alta incercare de recuperare a datoriei poate fi considerata un abuz si multi clienti cu probleme pierd numai din cauza ca nu formuleaza o aparare, pentru a evita anumite cheltuieli.

Cum poti sa te aperi?

In cazul in care nu ai platit mai multe rate si firma de leasing decide sa ia masuri, vei fi nevoit sa te aperi la fel de agresiv pe cat este demersul lor. Contesti orice act facut de ei, iti angajezi avocat, te lupti cu ei in instanta. Datorita grabei si numarului mare de clienti care le fac probleme, firmele de leasing tind sa sara peste anumite proceduri prevazute de lege, in ideea de a-si reduce din costuri. Acesta este motivul pentru care se incearca reposedarea masinii prin recuperatori in locul unui executor judecatoresc, dupa cum prevede legea, ceea ce este un abuz. Puteti gasi aici un articol intreg numai despre recuperatorii de masini in leasing si modul in care actiunile lor se afla la limita legii.

Tot pentru a diminua costurile, se intampla ca unor clienti sa li se ceara la plata, chiar si in instanta, sume de bani care nu sunt facturate. Emiterea facturii ar presupune achitarea unui TVA catre stat, iar factura nu este sigur ca se va incasa, existand posibilitatea de a fi anulata de catre o instanta judecatoreasca. Insa neemiterea facturii este in avantajul clientului, deoarece inseamna ca firma de leasing nu poate justifica sumele care trebuie incasate, deci nu le poate solicita la plata.

Surprinzator, dar odata ce se ajunge la faza de recuperare a bunului, criza economica devine un avantaj pentru client. Din cauza scaderii vanzarilor de masini, majoritatea societati de leasing au in posesie numeroase autovehicule recuperate care nu se vand. Costurile pe care le genereaza parcurile auto pot fi un argument in favoarea clientului atunci cand negociaza o reesalonare a datoriilor restante.

Nu recomandam si nu dorim nimanui sa aiba probleme cu plata ratelor la contractele de leasing. Insa in cazul in care astfel de necazuri apar, e bine sa iti cunosti drepturile si sa stii ca de multe ori, desi au departamente juridice specializate in domeniu, firmele de leasing fac greseli sau abuzuri care pot fi fructificate in vederea apararii intereselor proprii.

Aceasta aparare nu poate face minuni, si este foarte putin probabil ca vreun client sa obtina in instanta anularea tuturor datoriilor. Insa se poate obtine revenirea la contract, o esalonare a restantelor, o cesiune catre un alt beneficiar sau introducerea sumelor restante in valoarea creditului. Astfel de rezultate sunt cu siguranta preferabile unei executari silite sau falimentului, insa pentru obtinerea lor este foarte importanta comunicarea cu reprezentantii societatii de leasing. Si pentru ei este mai avantajos ca un client rau platnic sa reinceapa sa achite ratele la contract, decat sa apeleze la executari silite sau la procedura insolventei, mijloace prin care exista multe sanse sa nu mai recupereze nimic.

Pe masura ce toate partile implicate vor intelege acest lucru, se va ajunge la rezolvarea neintelegerilor intr-o mai mare masura prin negocieri si tot mai rar prin litigii ajunse in instanta. Pana atunci, le dorim succes tuturor celor care au probleme si speram ca informatiile noastre sa le fie de ajutor.

Alte articole asemanatoare:

Recuperatorii de masini achizitionate in leasing

Ce se intampla cand nu predau masina firmei de leasing

Citeste mai departe!

ATM-ul ING Bank mai da rateuri

ING Bank au fost cei care au introdus pe piata bancara notiunea de self-banking, respectiv acele aparate in care poti sa introduci bani si dupa aceea sa iti faci singur tranzactiile.

Ideea este de apreciat. Poti sa faci plati, depozite, extrase de cont, depuneri si retrageri, toate intr-un interval orar destul de larg, de la 7.00 la 23.00, direct de la bancomat.

Toate bune si frumoase, insa trebuia sa existe si o parte mai „romaneasca” a operatiunii, in cazul de fata bancomatul. Teoretic este un aparat performant care permite atat depuneri cat si retrageri. Practic insa partea cu depunerile „scartie” rau. In primul rand trebuie ca banii pe care ii depui sa nu fie prea noi. Daca sunt bancnote noi iti vor fi refuzate si dupa aceea angajatii din banca te vor sfatui sa le mototolesti cat mai bine.

Am fost surprins sa descopar ca bancomatul ING refuza sa primeasca bancnote noi-noute, retrase anterior de la ATM-ul altei banci. Pana la urma, a trebuit sa le mototolesc bine, si am reusit sa imi fac alimentarea, insa nu mi-a fost usor si chiar mi-a parut rau sa strang in pumn o bancnota de 100 RON nou nouta, pana a devenit suficient de uzata cat sa o accepte bancomatul.

In al doilea rand, daca iti scapa in caseta de depuneri elastice, agrafe sau hartii bancomatul se va bloca cu banii tai inauntru. Iti vei putea recupara banii pe care i-ai depus numai dupa ce faci o cerere scrisa si dupa ce se fac anumite verificari de catre banca, timp de cateva saptamani.

Cel mai neplacut este insa atunci cand bancomatul se blocheaza fara ca tu sa ai vreo vina. Iti pui banii atent in caseta, ii asezi frumos si dupa ce ii ia si ii numara de cateva ori iti blocheaza atat banii cat si contul. Degeaba mergi in banca sa te revolti, cei de acolo nu au nicio putere si va trebui sa faci o cerere care va fi transmisa catre centru si unde se vor face analize. Dupa cateva saptamani iti primesti banii inapoi, fara nici un fel de scuze sau despagubiri. Situtia nu pare grava la prima vedere, daca ne gandim ca iti primesti totusi banii inapoi, insa atunci cand ai de facut o plata urgenta si cand ai banii tai care erau stransi pentru acea plata sunt retinuti de ING iti cam vine sa pui mana pe un topor sau orice alt instrument de acest gen si sa ti-i scoti cu mana ta.

Am patit ceva de genul acesta in Satu Mare. Trebuia sa fac o plata foarte urgent, eram cu banii numarati iar bancomatul a decis ca ceva e in neregula cu depunerea mea si s-a blocat. Am discutat cu cei de la banca, am sunat in centrala insa nu am obtinut nimic. A trebuit sa vina cei de la centrul regional din Baia Mare sa se faca o serie de verificari si abia apoi am primit banii, dupa doua saptamani in care am sunat in fiecare zi la ING.

Din aceste experiente am invatat ca:

1. niciodata nu depun multe bancnote odata;

2. depunerile dureaza si trebuie sa imi aloc suficient timp cat sa pot mototoli fiecare bancnota, daca va fi nevoie;

3. daca e cineva inaintea mea care are multi bani de depus, atunci voi avea de asteptat;

4. ATM-ul se blocheaza des, este reparat greu si e foarte neplacut sa fii intr-un oras cu un singur ING Office.

Partea buna e ca angajatii si in special angajatele bancii sunt de regula foarte amabili (amabile) chiar daca nu prea au cu ce sa te ajute.

Iar partea amuzanta intervine atunci cand la aparat este o persoana mai in varsta care se chinuie sa „apese pe ecran”. Nu stiu de ce, dar majoritatea oamenilor au impresia ca, daca apasa cu mai multa forta, aparatul va intelege mai bine. Bine macar ca monitoarele sunt suficient de rezistente!

Citeste mai departe!

Amintiri din Epoca de Aur

Sambata dimineata, ora 9.20, in fata unei sucursale a Bancii Transilvania din Bucuresti stau patru persoane. Programul incepe la 9.30. Apare portarul, deschide usa, lasa trei oameni sa intre, pe al patrulea nu.

Initial, clientul ramas afara crede ca e o greseala sau ca portarul nu vrea sa se aglomereze prea tare inauntru. Asteapta rabdator, insa la scurt timp unul din cei trei iese din banca si al patrulea incearca din nou sa intre, sperand ca cei de la banca au facut un gest frumos si au inceput programul cu 10 minute mai devreme. Insa se inseala.

„Nu puteti intra!” spune portarul cu un ton foarte dur. „De ce?” intreaba clientul. „Pentru ca nu s-a deschis inca! Programul e de la 9.30!” „Bine bine, dar ceilalti cum de au intrat?” „Asa a spus casierul!” „Pai spuneti-i ca vreau si eu sa intru.” „Nu.” Usa este inchisa si incuiata.

Dupa inca vreo doua minute se intoare clientul numarul trei, care iesise mai devreme, si este lasat sa intre. Clientul patru e in continuare la usa. „Domnule, nu este corect ca unii clienti sa intre si altii nu. As vrea sa vorbesc cu doamna directoare.” „Doamna directoare este in casierie, vede ce se intampla. Nu puteti vorbi cu ea inainte de 9.30.” Iarasi inchide usa.

In sfarsit, se face 9.30, se mai strang cativa oameni afara, usa totusi nu este deschisa. Clientii nemultumiti si infrigurati bat in geam, dar li se face semn ca ceasul din banca nu este bun, ceasul bun fiind telefonul mobil al paznicului.

Dupa inca vreo cateva minute, cand si telefonul paznicului arata ora corecta, se deschide usa. Clientul care a purtat discutia de mai devreme cu portarul vrea sa stie cum au reusit ceilalti sa fie primiti in banca inainte de deschiderea programului, in timp ce altii nu au avut voie.

Raspunsul casierului: „Doamnele de mai devreme reprezinta un client care avea de depus o suma foarte mare de bani si era periculos sa le tinem afara cu toti acei bani.” Clientul: „As vrea sa reclam totusi aceasta situatie la doamna directoare. Va rog sa o chemati.” „Doamna directoare nu este in banca.” „Bine, dar paznicul a spus ca este, inainte sa imi tranteasca usa in nas!” Casierul se inroseste, arunca o privire incruntata spre paznic, in timp ce restul persoanelor de la rand zambesc.

Apare in cele din urma si directoarea insa raspunsul ei este halucinant: „Doamnele sunt un client « corporate » care trebuia sa depuna o suma mai mare de bani, si au fost luate inainte de inceperea programului pentru ca ceilalti clienti sa nu mai trebuiasca sa astepte cat sunt numarati toti acei bani.”

In concluzie, dupa ce i-a fost trantita usa in nas in repretate randuri, dupa ce portarul a vorbit urat cu el, iar apoi l-a mai tinut si cateva minute in plus drept pedeapsa pentru tupeul de a-si cere drepturile, dupa toate acestea, clientul afla ca de fapt totul s-a intamplat pentru binele lui, ca sa nu trebuiasca sa astepte prea mult la rand.

Bineinteles ca explicatia nu a convins pe nimeni, iar clientul a ramas cu parerea ca a fost mintit pe fata, si ca in loc de scuze pentru comportamentul nepotrivit i s-a sugerat sa aiba grija ca se poate si mai rau.

Si uite asa, o initiativa frumoasa a bancii, respectiv de a tine deschise unele agentii si in zilele de sambata, se transforma intr-o sfidare a clientului care trebuie sa stea afara in frig, in timp alti care au „pile” (daca poate fi numit asa un simplu casier) sunt luati peste rand, exact ca in vremurile de mult apuse cand nu aveai dreptul sa comentezi in fata unui vanzator, casier sau portar.

Cu siguranta ca Banca Transilvania este banca oamenilor intreprinzatori (dupa cum spune si reclama lor), dar mai ales a acelora dintre ei care sunt prieteni cu vreun angajat.

Citeste mai departe!

Nu se poate !

Daca vreodata te-ai intrebat de ce sunt bancile atat de dure si restrictive, afla ca raspunsul e destul de simplu: pentru ca atunci cand in sfarsit primesti ceva de la ei sa apreciezi.

Asadar, isi invata angajatii sa foloseasca foarte des fraza “nu se poate”. Devine ca o axioma pe care nimeni nu are voie sa o conteste. Daca ti s-a spus ca “nu se poate” ceva, orice, si ai tupeul sa intrebi “de ce?” se vor uita la tine ca la un extraterestru, ca la o persoana aeriana care nu intelege ca “daca nu se poate, nu se poate!” si ca nu mai au rost niciun fel de discutii.

Iar daca totusi insisti in ignoranta ta, vei primi un raspuns si mai clar, care cu siguranta te va lamuri: “Asa este politica / regulamentul bancii!”. Un fel de „de aia!” putin mai elegant.

Aceste raspunsuri pot fi intalnite foarte des atat in banci cat si in alte firme mari si fac parte dintr-o politica de indoctrinare a angajatilor cu scopul de a respecta cat mai bine regulamentul intern. Din pacate insa, aceasta rigiditate are rolul de a descuraja orice initiativa a acelor angajati care doresc sa vina in ajutorul clientului. Totul trebuie facut “ca la carte”, chiar daca uneori cartea nu e foarte bine pusa la punct si prevede termene foarte mari pentru lucruri simple, multa birocratie sau formulare inutile pentru operatiuni usoare.

Astfel ajungi ca, atunci cand obtii aprobarea uni credit in niste conditii nu foarte multumitoare, sa le accepti fara comentarii numai pentru ca ai asteptat deja prea mult timp, ai adus multe acte si nu mai ai curajul sa o iei de la capat.

Tot asa ajungem sa acceptam plata unor comisioane abuzive, pentru ca contestarea lor ar necesita prea mult timp si prea mult efort comparativ cu valoarea pe care o au.

Efectul final este ca atunci cand banca iti ofera ceva (repararea unei greseli, o reducere la un comision, un raspuns intr-un termen mai scurt) vei aprecia acel lucru, oricat de mic ar fi el.

Si totusi exista remedii si pentru acest „nu se poate!”. Nu este usor, dar daca insisti si mergi la un sef, iar apoi la alt sef mai mare, pana la urma SE VA PUTEA sa gasesti pe cineva cu putere de decizie care sa rezolve problema sau macar sa iti explice clar de ce nu se poate rezolva.

Pe masura ce vom descoperi ca avem drepturi si vom invata sa ne luptam pentru ele, ii vom ajuta si pe cei din banci sa renunte la obieciul de a da astfel de raspunsuri vagi si evazive si sa trateze clientul cu respect.

Citeste mai departe!