Cat te costa sa ai un cont curent in Romania

Comisionul mediu de administrare a conturilor curente in lei ajunge la 2 lei/luna la nivelul pietei, cel mai mare comision, de 7,5 lei/luna, fiind perceput de Unicredit Tiriac Bank, potrivit datelor de pe site-urile bancilor.

BCR si BRD, cele mai mari banci dupa active, au comisioane de 2,5 lei, respectiv echivalentul a 0,7 euro (circa 3 lei) pe luna. Si ING percepe un comision de administrare a contului Cont'ROL de 28 de lei pe an (echivalentul a 2,3 lei/luna), dar ofera o dobanda de 8% pe an pentru sumele aflate in cont.

Un comision intre 1 leu si 1,5 lei pe luna percep si banci precum Volksbank, Raiffeisen, Piraeus sau Bancpost. Fac exceptie Banca Transilvania si Alpha Bank, care au oferte de conturi curente fara comision si nu isi taxeaza clientii nici pentru retragerile de numerar de la bancomatele proprii. Pe de alta parte, Alpha Bank nu acorda nicio dobanda la sumele din contul curent.

Citeste continuarea articolului in Ziarul Financiar

Citeste mai departe!

Foame mare la Cetelem

Din categoria “Eu sunt banca, am drepturi” va prezentam cea mai noua inovatie a firmei Cetelem IFN S.A.: TAXA RAMBURSARE CREDIT.

Logica in spatele acestei taxe este simpla: “Noi suntem amabili si iti dam voie sa ne platesti ratele si dobanzile, motiv pentru care trebuie sa ne achiti inca o taxa.”

Desi valoarea este destul de mica, modul in care aceasta taxa a fost introdusa este un exemplu clar al lipsei de respect pe care institutiile bancare sau nebancare o au fata de client.

Aceasta taxa a fost introdusa fara anuntarea clientilor si fara ca reprezentantul Cetelem sa informeze debitorul la acordarea creditului de existenta ei. Fiind vorba de o suma mica, probabil ca toti solicitantii de credit ar fi acceptat-o, insa introducerea unei astfel de taxe pentru toate contractele care erau deja in derulare este, fara indoiala, un abuz, mai ales pentru ca s-a facut fara o notificare prealabila a clientului.

Cineva, aflat intr-un post de conducere la Cetelem, a decis probabil intr-o zi ca firma lor mai are nevoie de 100000 RON. Asa ca a socotit: “50 000 de clienti inmultit cu 2 RON fiecare face exact suma de care avem nevoie”. Pentru ca nimeni nu si-a mai batut capul sa gaseasca un motiv legal pentru care sa solicite acesti bani clientului, au trecut pur si simplu pe chitanta suma de 2 lei si au numit-o “taxa rambursare”

In cazul in care nu s-a aflat inca si la Cetelem, taxa de rambursare a creditului se numeste “dobanda” si este pretul pe care il plateste un client pentru a se putea folosi de banii creditorului o anumita perioada. (definitia din DEX se poate gasi aici). Toate celelalte taxe percepute pe langa dobanda (comision de acordare, de administrare, de intretinere cont etc.) se numesc “costuri suplimentare” si trebuie comunicate clientului la semnarea contractului, pentru a putea da posibilitatea clientului sa afle care sunt costurile totale ale creditului si sa stie ce datorii va avea pe viitor. Introducerea de taxe noi dupa aceea este un abuz care ar trebui sanctionat.

Prima reactie a celor ce platesc rate la Cetelem a fost indiferenta: “Ce conteaza 1-2 lei in plus; oricum ratele sunt mari!” Insa odata ce acceptam introducerea de taxe abuzive, chiar si de valoarea mica, se creaza posibilitatea de crestere a acestora astfel incat banca sa isi creasca nejustificat veniturile pe seama clientului care nu se poate opune. De fapt aceasta taxa a fost initial de 1 leu, iar ulterior, probabil dupa ce au vazut ca clientii accepta sa plateasca, a crescut la 2 lei.

Dincolo de baza legala si contractuala, logica din spatele introducerii taxei este stupefianta. In loc sa multumeasca clientilor seriosi care vin pana la reprezentantele firmei sa isi plateasca rata, cei de la Cetelem aleg sa ii taxeze suplimentar. Daca le atragi atentia ca taxa respectiva e un abuz, functionarul iti va recomanda sa mergi la un intermediar, CEC Bank sau Posta Romana, unde se pare ca poti plati fara taxe. Aceasta e desigur o inducere in eroare, deoarece niciun intermediar nu face munca pe gratis. Probabil ca nu va percepe o taxa de la client in mod direct, dar cu siguranta vor exista comisioane de achitat care tot de la client vor fi solicitate.

Recomandam tuturor celor care sunt obligati sa achite aceasta inventie sa reclame abuzul la autoritatile competente, respectiv: Autoritatea pentru Protectia Consumatorului si Banca Nationala a Romaniei.

Recomandam acest lucru, nu pentru ca suma de 1 sau 2 lei este mare, dar pentru ca modul in care societatea de credit a decis sa impuna aceasta taxa este abuziv si sfidator la adresa clientului si este nevoie de o instutitie a statului sa intervina si sa le limiteze tendintele de incarcare a clientilor cu costuri aparute dupa semnarea contractului de credit.

Citeste mai departe!

Nu se poate !

Daca vreodata te-ai intrebat de ce sunt bancile atat de dure si restrictive, afla ca raspunsul e destul de simplu: pentru ca atunci cand in sfarsit primesti ceva de la ei sa apreciezi.

Asadar, isi invata angajatii sa foloseasca foarte des fraza “nu se poate”. Devine ca o axioma pe care nimeni nu are voie sa o conteste. Daca ti s-a spus ca “nu se poate” ceva, orice, si ai tupeul sa intrebi “de ce?” se vor uita la tine ca la un extraterestru, ca la o persoana aeriana care nu intelege ca “daca nu se poate, nu se poate!” si ca nu mai au rost niciun fel de discutii.

Iar daca totusi insisti in ignoranta ta, vei primi un raspuns si mai clar, care cu siguranta te va lamuri: “Asa este politica / regulamentul bancii!”. Un fel de „de aia!” putin mai elegant.

Aceste raspunsuri pot fi intalnite foarte des atat in banci cat si in alte firme mari si fac parte dintr-o politica de indoctrinare a angajatilor cu scopul de a respecta cat mai bine regulamentul intern. Din pacate insa, aceasta rigiditate are rolul de a descuraja orice initiativa a acelor angajati care doresc sa vina in ajutorul clientului. Totul trebuie facut “ca la carte”, chiar daca uneori cartea nu e foarte bine pusa la punct si prevede termene foarte mari pentru lucruri simple, multa birocratie sau formulare inutile pentru operatiuni usoare.

Astfel ajungi ca, atunci cand obtii aprobarea uni credit in niste conditii nu foarte multumitoare, sa le accepti fara comentarii numai pentru ca ai asteptat deja prea mult timp, ai adus multe acte si nu mai ai curajul sa o iei de la capat.

Tot asa ajungem sa acceptam plata unor comisioane abuzive, pentru ca contestarea lor ar necesita prea mult timp si prea mult efort comparativ cu valoarea pe care o au.

Efectul final este ca atunci cand banca iti ofera ceva (repararea unei greseli, o reducere la un comision, un raspuns intr-un termen mai scurt) vei aprecia acel lucru, oricat de mic ar fi el.

Si totusi exista remedii si pentru acest „nu se poate!”. Nu este usor, dar daca insisti si mergi la un sef, iar apoi la alt sef mai mare, pana la urma SE VA PUTEA sa gasesti pe cineva cu putere de decizie care sa rezolve problema sau macar sa iti explice clar de ce nu se poate rezolva.

Pe masura ce vom descoperi ca avem drepturi si vom invata sa ne luptam pentru ele, ii vom ajuta si pe cei din banci sa renunte la obieciul de a da astfel de raspunsuri vagi si evazive si sa trateze clientul cu respect.

Citeste mai departe!